Bună tuturor!
A trecut ceva vreme de când nu am mai scris o postare pe blog (cu excepția celor în care v-am anunțat de tentantele promoții Romwe) și asta deoarece, în viața mea s-au petrecut unele schimbări mari într-un timp destul de scurt, pe care încă încerc să le asimilez și pe care de abia aștept să vi le împărtășesc. Dar, toate la timpul lor.
Vreau să vă mulțumesc pentru faptul că mi-ați vizitat în tot acest timp blogul, că mi-ați lăsat comentarii și că mă sprijiniți în această aventură virtuală!
Pentru azi v-am pregătit o postare amuzantă în care am să vă povestesc 50 de lucruri despre mine într-o ordine absolut aleatorie. Așadar, vă invit să vă instalați comod în fața calculatorului cu popcorn sau ciocolată la îndemână, ce vă place vouă mai mult și să savurați postarea.
Să începem!
1. Fac parte din generația Cernobîl și sunt născută în aceeași zi, lună, an cu Inna. Mi-ar plăcea să o întâlnesc într-o zi și să-i spun: ”Hey! Suntem născute în aceeași zi. M-ai lăsa să te machiez?” Îmi place mult să descopăr persoane născute în aceeași zi cu mine. Până acum am cunoscut doar un băiat, fost coleg de liceu.
2. Sunt o BALANȚĂ ve-ri-ta-bi-lă: nehotărâtă (mai ales când vine vorba despre cosmetice, mamă, mamă nu mă pot decide, nu pot alege, spre exasperarea celor care mă însoțesc la cumpărături), sociabilă, încăpățânată (ooo, da!) și cu multă răbdare.
3. Primii ani de viață și primii pași i-am făcut în Maramureș, în casa dragilor mei bunici care m-au crescut. Sunt mândră să spun că-s o moroșancă autentică.
” D'apoi după pui de moroșan/, După pui de moroșan/ Să nu dai cu bolovan, / Să nu dai cu bolovan/
Că dacă li nimeri/, Vai de capul tău a fi!”
4. În copilărie și adolescență cel mai drag obiect mi-a fost bicicleta. Ce Iphone, ce Ipod și alte gadget-uri? Bicicleta, dragii mei și cară-te cât e ziua de mare!
5. Copilăria mea s-a încheiat abrupt cu moartea bunicuței mele care m-a crescut, iar viața mea și a familiei noastre s-a schimbat radical. Am fost forțată oarecum să mă maturizez devreme, ceea ce mereu m-a determinat să afirm ”că sunt prea bătrână pentru vârsta mea”, mă simțeam adeseori bătrână sufletește.
6. De la 14 ani am învățat să mă gospodăresc singură. M-am mutat la oraș la liceu și de atunci sunt mai mereu pe drumuri. Dacă mă întreabă cineva unde locuiesc îi voi spune ”Peste tot și nicăieri”.
7. Ador să gătesc și să inventez rețete. Fac tot felul de combinații și până acum nu am trimis pe nimeni în spital.
8. Sunt un om de cuvânt, dacă am promis un lucru, mă fac luntre și punte să-l duc la îndeplinire.
9. Sunt mare fan al desenelor animate ”Dulce Candy”. Am copilărit cu aceste desene, care mi-au înseninat copilăria după pierderea bunicuței mele dragi și-mi vor rămâne lipite de suflet toată viața.
10. Am fost mereu un copil studios, mi-a plăcut să învăț, am avut parte mereu și în școala generală, și în liceu, dar și facultate și masterat de un mediu competitiv care m-a stimulat în acest sens. Am numeroase diplome, însă, pe la noi studiile sunt prea puțin valorizate.
11. În 2009 am văzut pentru prima dată Oceanul și m-am îndrăgostit iremediabil de el.
12. Sunt o mare iubitoare a păsăretului de curte. De mică în fiecare an aveam câte un puiuț pe care mămica lui îl abandona sau era bolnav, iar eu îl creșteam și dresam. Se spune adeseori că ”ai un creier cât o găină”, dar păsările sunt extrem de inteligente, e o adevărată ofensă. Țin minte că, într-un an am avut un pui șchiop pe care mama l-a găsit abandonat într-un șanț, l-a pus în buzunar și mi l-a adus mie. Era vai și amar de capul lui, tot ud, piciorul îi era rupt, flămând. L-am salvat și l-am botezat ”Picioraș”, sau îl mădăream ”Cicioraș”. Era foarte haios. Umbla puiul șotânc-șotânc după mine peste tot, era cât un pumn de mare, ba a venit odată și la grădiniță după mine, iar doamna educatoare m-a certat una bună pentru că l-am adus, deși eu încercam să-i explic că el mă urmărește peste tot.
13. Iubesc oamenii, îmi place să-i ascult și să-i ajut. Multă lume îmi spune că sunt o persoană de încredere.
14. Nu am fost niciodată la mare.
15. Din seria de ciudățenii pe care le are fiecare om (dar e mai greu să le dezvăluie), dacă cunoașteți filmul Amélie (Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain), poate vă aduceți aminte că ei îi plăcea să-și cufunde palmele într-un vas plin cu boabe de fasole. Ei bine, mie îmi place ... să decojesc ouă. Mă relaxează lucrul acesta oricât de nebunesc ar suna. Le decojesc și le mărunțesc atunci când sunt fierte, le decojesc de pielița din interior când sunt crude și fac ”umbreluțe”. Poate odată am să vă arăt și vouă întregul ”proces de creație”.
16. Iubesc să călătoresc, să vizitez țări de pe tot mapamondul. Îmi doresc să ajung în Brazilia, Japonia, Egipt și Coreea de Sud într-un viitor apropiat. Dacă aș avea toți banii din lume, în fiecare zi aș merge într-un loc inedit. Mi-ar plăcea să vizitez tot Globul!
17. Vorbesc mai multe limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, rusă, maghiară, portugheză și o mai rup așa cât au uitat băștinașii în italiană și turcă. Cum spunea mai demult o prietenă ”pe tine nu te poate vinde nimeni”.
18. Sunt o mare amatoare de dulciuri și asta se cam vede, duc un stil de viață cam sedentar, dar el se va schimba în curând.
19. Sunt singura din familie care poartă ochelari. Îi port din clasa I și, deși la început copiii răutăcioși îmi spuneau ”aragaz cu patru ochi”, acum mă pot lăuda cu faptul că am fost mereu ”trendy-flendy”, ochelarii sunt foarte la modă și chiar și cine nu poartă ochelari de vedere își cumpără o pereche. Sâc-sâc răutăcioșilor!
20. Nu mai am frați, așa că eu îmi doresc măcar doi copii, un băiat și o fetiță. Iubesc gemenii și mi-aș dori tare mult să am gemeni. Nu prea avem gene în familie, dar poate când o fi să fie, Doamne Doamne îmi va asculta rugămintea.
21. Visez la o casă mare și o mulțime de animale, așa un fel de Arcă a lui Noe. Iubesc animalele și sufăr mult că nu-mi pot aduce un animăluț aici unde locuiesc. Le stomocesc și le iubesc ori de câte ori ajung acasă.
22. Când eram mică vroiam să devin vânzătoare, dar ai mei îmi spuneau ”Din doi părinți cu studii superioare, tu o să fii vânzătoare, e culmea!”, apoi medic chirurg, dar având în familie mulți medici, m-au sfătuit să ”nu mai îmbătrânesc și eu pe băncile școlii”. Apoi am visat că voi ajunge ambasador. Nedorind să mă bag în politică, studiile din domeniu nu au fost suficiente, așa că m-am îndreptat spre management (al afacerilor și proiectelor europene). Cred cu tărie că într-o zi voi îmbina toate aceste vise într-unul singur.
23. Nu mi-am vopsit niciodată părul și nici nu am purtat gene false.
24. Sunt înnebunită după rujuri, deja un fapt bine cunoscut aici pe blog. Am peste 100 de bucăți, nu vă spun câte. (Da, oficial sunt nebună!).
25. Cred în vise și în simbolistica lor. La noi în familie e o tradiție a interpretării viselor și mă ghidez adeseori după semnele oferite de acestea.
26. Sunt o mare consumatoare de muzică. Mi-am început ”ucenicia” cu 3SE, Genius, Animal X, Spice Girls, Modern Talking, Ms President (ce ne mai zbenguiam pe ”Coco Jumbo”), ooo da, ce se asculta pe atunci, apoi am început să mă mai cultiv, am avut în liceu un profesor de muzică extraordinar care mi-a deschis apetitul pentru muzica clasică (Vivaldi fiind compozitorul meu preferat, cu o sensibilitate aparte), apoi am descoperit-o și pe cea rock, gusturile mele s-au diversificat și înclin mai mult balanța între muzica veche și cea pop rock, dar nu-mi displac nici piesele astea comerciale. O iubesc pe Pink și visez să o întâlnesc într-o zi.
27. Iubesc să dansez, nu mi-aș putea imagina ce s-ar întâmpla cu mine dacă nu aș putea dansa. La început cu coada de mătură, apoi lecții de dans, apoi tango de 5 ani încoace cu al meu iubit.
28. Cea mai bună mâncare din lume pentru mine e omleta cu bacon. Mama numai asta putea mânca atunci când era însărcinată cu mine (bine”bacon-ul” era tradiționala slaninuță proaspătă cu șuncă). Asta am păpat în burtică, asta îmi cere codul genetic și acum.
29. Nu prea mă pricep la prăjituri, deși îmi plac la nebunie. Blaturi, chestii complicate nu prea știu să fac, însă îmi ies niște ”bulgări de zăpadă” (bulgărași de brânză cu cocos și cacao) senzaționali.
30. Familia mea e totul pentru mine. Am noroc cu niște părinți extraordinari.
31. Într-o vreme eram obsedată de telefoanele mobile, îmi schimbam telefonul din 6 în 6 luni, cum apărea un model nou, cum mi-l cumpăram. Până când Providența a decis să-mi dea o lecție. Mi s-au furat ambele telefoane (performante pe atunci, ultimele modele), pe vremea studenției la un interval de 4 luni unul față de altul și de atunci am lăsat-o mai moale.
32. Nu mi-aș putea imagina viață fără blog, fără voi, fără această mică și frumoasă comunitate. Ea mi-a adus aproape câțiva oameni minunați și le voi fi mereu recunoscătoare că sunt alături de mine și mă sprijină.
33. Sunt o persoană lipicioasă și îmi place să socializez.
34. O vorbă spune: ”Ce-i în gușă e și-n căpusă”. Sunt o persoană directă și spun lucrurilor pe nume. Cine mă place, mă place așa cum sunt.
35. Când mă aflu într-un anumit loc pe care se întâmplă să-l vizitez pentru prima oară, fie în țară, fie în afara ei, am adeseori senzația aceea de déjà vu, parcă am mai fost în acel loc cândva. Cine știe ce am fost în altă viață?!
36. Nu-mi plac spitalele deloc, am oroare de ele (și culmea, vroiam să mă fac medic!), iar ale noastre la cât de ”minunat” arată, mă sperie și mai tare. Mereu stau, atunci când mă doare sau pățesc ceva, până în ultimul moment. De sfătuit sfătuiesc pe toți de bine în acest sens, dar pe mine mă neglijez. NU luați exemplul meu, vă rog! Din ciclul ”pățanii la Urgențe”: o vertebră deplasată, un maxilar blocat, sau un picior semi-paralizat. Acum sunt bine, Slavă Domnului!
37. Bunicul avea la țară un armăsar foarte frumos, dar și nărăvaș și capricios, nu plăcea pe oricine. Multă lume se temea de el, inclusiv mama, eu eram singura care îl putea mângăia, drăgăli. Îi împleteam coama, bretonul, îl pieptănam. Nu mă laud, era cel mai frumos de prin împrejurimi. Eram pur și simplu fascinată de el, era negru și cu stea albă în frunte. L-am botezat ”Black Beauty” întocmai ca protagonistul filmului pe care îl urmăream cu pasiune la televizorul alb-negru al bunicilor. Atât de tare îl iubeam, încât le spuneam prietenilor că el este calul care joacă în acel film.
38. Nu știu de ce, dar întotdeauna mi-a fost frică de scările rulante. Țin minte că mă ducea mama în orașul vecin unde se afla cel mai mare complex comercial din zonă. La etajul II era cel mai mare și cel mai frumos magazin cu jucării din câte văzusem și vă spun că stăteam câte o jumătate de oră până să urc la etaj. Mă treceau toate transpirațiile până urcam pe scara rulantă. Și acum mai am unele rețineri.
39. Când vine vorba de îngrijirea corporală, de mică nu lăsam pe nimeni să se apropie de mine să-mi taie unghiile de la picioare. Ca să mă păcălească și să-mi distragă atenția, mama mă așeza la geam, cu o mulțime de jucării să mă uit cum se joacă vecinii pe stradă. Desigur, jumătate din jucării ajungeau în grădina cu flori din fața geamului și plângeam de mama focului, iar săraca mama alerga mereu să mi le aducă. Numai ea știe cât a pătimit cu mine! Sunt FOARTE pretențioasă când îmi aleg pedichiurista. Nu fac mofturi atunci când apelez la alte servicii de acest gen, dar la pedichiură e jale dacă nu-s mulțumită. Mereu mă duc la salon cu emoții.
40. Iubesc universul fascinant al cărților. Îmi place mult să citesc, așa pot evada și îmi pot imagina lumi numai de mine știute.
41. Bunicuța mea cea dragă, plecată dintre noi prea devreme este îngerul meu păzitor, zi de zi alături de mine. Îmi plac mult îngerii, am o întreagă colecție, o statuetă, în particular, ajunge cu mine peste tot unde merg. A cam ”văzut” câteva țări și două continente.
42. Am un simț al umorului dezvoltat și îmi place să spun glume/pilde. Cred cu tărie că un zâmbet nu face rău nimănui, ba din contră salvează vieți. Știu eu ce spun, credeți-mă! Zâmbiți, glumiți, viața e și așa prea acră!
43. Nu-mi plac certurile, scandalurile și nedreptatea. Urăsc prostia! Cei în cauză sunt aspru ironizați.
44. Îmi place să machiez alte persoane, în schimb pe propria-mi ”pânză” prefer totul cât mai natural.
45. Cred că v-am mai spus că am o colecție de peste 1.000 de exemplare de șervețele. Îmi mai plac foarte mult surprizele din ”Oul Kinder”, sunt așa mititele și drăgălașe și mai am tot felul de obiecte de genul în miniatură: de la păpușele, la mașinuțe, la ceșcuțe de cafea sau animăluțe.
46. Sunt o fire mai băiețoasă, iar prietenii știu că îmi plac mașinile, de aici și ”porecla” Rally. Paradoxal, am foarte multe cunoștințe despre mașini, le iubesc, am permisul de la 18 ani, dar, ... nu prea șofez. Din nou, NU faceți ca mine.
47. Dirigintele meu îmi spunea că ”sunt de o disciplină prusacă numai bună de exportat în Germania”. Disciplina și rigoarea m-au ajutat să mă gospădăresc singură de atâta vreme și să reușesc în tot ce mi-am propus.
48. În copilărie, bunica mi-a făcut cadou un cal-ceas vintage, foarte frumos care mă deștepta în fiecare dimineață. Se auzea o muzică suavă ”Good morning, good morning!” și așa era de dulce muzica încât nu-ți venea să te trezești, dar apoi se auzea nechezatul unui cal ce mergea la galop și așa săream din pat, mai ceva ca la armată. Primul an de liceu am stat în gazdă la o doamnă mai în vârstă și dânsa se speria grozav de calul meu ceas, era de-a dreptul îngrozită când se apuca să necheze. După ce m-am mutat, cred că încă mai avea coșmaruri cu el. De multe ori camera mea era un muzeu, le spusese tuturor venicilor despre ”drăcia mea de ceas” și toți veneau să-l vadă, mai ales că vecinii de sub noi aveau impresia că țineam ascuns un cal în casă. Ba a ajuns calul meu ceas subiect și la o ședință de bloc. Ce vremuri! Copiilor însă le plăcea la nebunie. Îl mai am și acum, dar nu mai nechează și peste tot pe unde am umblat nu știe nimeni să-l repare. A fost cel mai frumos cadou din viața mea.
49. Îmi e frică de mor de păianjeni și șerpi.
50. Investesc mult suflet în toate proiectele pe care le întreprind, la fel și în oameni și sufăr enorm atunci când mă dezăgesc fie situațiile, fie oamenii.
Nu-mi vine să cred că am terminat! Mi-a luat ceva și uite așa ați mai descoperit încă ceva despre mine.
Vor mai urma și alte postări de acest gen, știți doar cât de mult îmi plac.
A voastră, Rally!
No comments :
Post a Comment